Icoana este un element central care apartine nu numai cultului, ci are o semnificatie majora din punct de vedere teologic, inctrucat pune in evidenta persoana si taina ei.
Ca privire de ansamblu, icoana s-a inscris in teologie nu doar ca ceva vazut la propriu, sau ca un element de sinteza al imagisticii, ci in primul rand al teologiei si spiritualitatii crestine.
Aceasta se dezvaluie mai mult decat o emfaza a imaginatiei omului de a-L reprezenta intr-un fel pe Dumnezeu si sfintii Sai; adica se dezvaluie ca o forma de teologhisire plastica. Daca putem vorbi de o teologie a icoanei trebuie sa avem in vedere o corespodenta logica a formei si culorii, a umbrei si luminii, a liniilor si trasaturilor cu ceea ce teologia afirma ca obiect al credintei. Icoana se descopera ca sinteza doctrinara si ca o forma de conservare a Revelatiei.
Valoarea arhetipala a icoanei rezulta din faptul ca aceasta dezvaluie printr-un simbol, o paradigma unica si univresala ce presupune unitatea tuturor celor simbolizate. Arhetipul este invocat iconic prin pluralismul tipurilor prezente, adica cele create devin icoane ale Aceluiasi Logos necreat.
Valoarea eclesiologica si ritual sacramentala a icoanei se refera la efortul omului de a se mentine si creste in Hristos, adica la asemanarea icoanei tot mai mult cu Arhetipul ei. Biserica este un spatiu de geneza a icoanei atat a celei vazute, dar mai ales a celei nevazute. Este mediul in care icoana prinde contur si absenta careia nici nu poate capata identitate. Sf. Ioan Damaschin ii vede si un rol ritualic care procedural presupune gestul inchinarii. Dupa acesta, nu se poate disocia icoana de inchinare, deoarece aceasta are un caracter ce impune o anumita stare sufleteasca. Ea adresandu-se omului complet, il solicita si doxologic. Acesta este motivul ca oriunde este icoana acolo apare si spatiul de inchinare. Geneza icoanei determina geneza inchinarii, iar icoana la randul ei se naste din inhinare. Ritualul, procesiunile, cultul in continutul sau este unul iconic deoarece face referinta la icoana ca material vazut, prin forma ei artistica sacra, dar face referire si la continututri, in cazul cantarilor si imnologiei bisericesti. Aceasta incuba sintetic o teologie plastificata conceptual prin cuvantul ca icoana. Troparele, acatistele, paraclisele, antifoanele, si toate elementele muzicale ale cultului se configureaza ca icoane ale unor realitati impropriabile mistic.
Icoana este unul dintre cele mai slab intelese lucruri, si anevoios de apreciat pentru ca se adreseaza unei intelegeri superioare, ce depaseste limita omului vechi. Pentru acesta icoana nu are relevanta deoarece „grimasa” (cf. P. Nellas) omului impatimit nu se regaseste pe sine in ea. De aceea, atitudinea fata de icoana a descris de-a lungul vremurilor un drum controversat, concretizat si cu dificultati, cu esecuri doctrinare lamentabile, dar si sub forma grafica si arhitecturala ce tradeaza spiritualitati precare. Aceasta a condus uneori in atitudine teologica desacralizata, la ceea ce Teodor Baconski spunea ca fiind adancirea parpastiei „dintre abordarea „populara” a icoanei – ca element al cultului ortodox – si transformarea ei intr-un obiect al cunoasterii”. Aceasta adancire a atras evident dupa sine si criza icoanei in forme radical diferite de cele conscrate. De la evolutii naive ale icoanei, la cele realiste, sau chiar senzuale, icoana tradeaza credinta intrinseca a spatiului eclesial din care se genereaza. Icoana devine pana azi un barometru al spiritualitatii, si din ea s-ar putea recompune o istorie vazuta a spiritualitatii crestine. Ea patrunde acolo cand litera nu mai are relevanta in impietrirea sufletului, fiindca imaginea contureaza o perspectiva de ansamblu inaintea oricarui simt. Suportul pe care ea il ofera, este acel sprijin descris de Sf. Grigorie al Nyssei, ca fiind scobitura stancii de care Moise a avut nevoie pentru a se raporta la caracterul absolut si infinit al lui Dumnezeu.
Pr. prof. Stefan Buchiu
sursa: https://www.crestinortodox.ro/liturgica/pictura/valoarea-teologica-icoanei-144078.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu